Diptic

Lumină de octombrie

citesc un poem de Mircea Ivănescu

în lumina obosită de octombrie

de parcă aș aștepta

o zi întreagă

să umplu

cu apă

la robinet

un pahar

ce e realitatea? 

întreb -

mâna

apa

paharul

sau sufletul însetat

descompunându-se la infinit

în acceleratorul de particule al zilei -

care aproape a trecut.

Brume de noiembrie

în față – brâna de gheață

pe care o escaladam cu mama

demult - într-un vis –

aceeași - an după an

timp dilatat – derulat la ralanti

informul zilelor căzute-n uitare –

ca merele sub ascuțișul

brumelor de noiembrie

și-n fiecare noapte

un fluture-nfricoșat

lovindu-se de pereții

inimii 

minții.

de Livia Bălan