Preocuparea pentru frumos – și prin asta, implicit, contribuția la diversificarea și educarea gusturilor estetice – nu se regăsește numai în persoana celebrităților cunoscute în domeniul culturii. Arta în general și artele frumoase, în special, s-au îmbogățit substanțial în epoca modernă, prin cinematografie și fotografie, deși nu s-au redus la acestea. Cea din urmă a devenit accesibilă aproape tuturor, oferind oamenilor talentați ocazia realizării unor mici capodopere. Unul dintre cei care, ascunși în spatele unei modestii deloc justificate, ating cu plăcere și profesionalism aparatul de fotografiat este și brașoveanul Thedor Bunica, născut în 1976, de profesie inginer calculatoare. Deși abordează orice ramură a artei fotografice, dragostea de natură și predilecția pentru peisaj răzbat din imaginile sale, așa cum singur își mărturisește crezul artistic:
„În cei aproape treizeci de ani de când pasiunea pentru fotografie m-a însoțit în viată, am surprins majoritatea subiectelor pe care un fotograf le poate aborda, însă fotografia de natură, cu subgenurile ei, este cea care îmi va mângâia întotdeauna sufletul. Ele predomină în multitudinea de imagini adunate de-a lungul anilor. Prin fotografia de natură, despre care pot spune, cu toată certitudinea, că o iubesc, caut să ajung la sufletul privitorului și să îi insuflu aceleași emoții pe care le trăiesc eu, cu fiecare plimbare în sânul naturii Prin ceea ce fac nu caut faima, nu caut clipe anume, nu caut lumina cea mai potrivită... Caut doar acele situații când simt pornirea, tresărirea, impulsul de a apăsa pe declanșator. Simt că acel moment merită să fie captat într-o imagine, pentru că el va bucura și pe alții, ori, cel puțin, le va aduce un zâmbet. Concluzionând, pentru mine fotografia e o îmbinare între dorința a imortaliza frumosul (cel netulburat de om) și dorința de a aduce bucurie privitorilor, mai ales celor care sunt atât de prinși în cotidian încât uită ceea ce este mai important si mai frumos: imensitatea și frumusețea naturii - locul unde orice suflet ar trebui să își găsească liniștea” .
Toate cele de mai sus, confirmă opinia potrivit căreia „...recunoaștem un artist după doar două simple fapte: dorința sa inexplicabilă și perpetuă de a crea și lipsa unui scop determinat, lipsa vreunei dorințe de recunoaștere sau recompensă.”[1]
[1] Eseul „Rolul culturii și menirea artistului” – Eugen Gomboș, din volumul „Elementul definitoriu al condiției de om”, Editura Universității Transilvania, 2022, p.42.
Material realizat de Eugen Gomboș
Comments