Grupaj poetic

Acasă

adevărata frumusețe se crede nemuritoare

apoi în ochi intră moartea

și ei privesc fix

mereu departe

acolo

unde fericirea nu se termină

Acasă

Dor de mine

citești în gol

citește să te dezvolți

mi-a spus

io citesc să mi se facă dor de mine

i-am răspuns

când mi-e dor de mine

iubesc

atunci

citesc din plin

Femeia manuscris

te-ai scris singură

în salonul tatuatorului

trupul tău

un fel de ciornă

o întretăiere de mesaje

tu

femeia manuscris

cauți plinătatea

în nodurile zilei

în nostalgia barbariilor

un protest

Întotdeauna ea

pentru mine

o femeie frumoasă este

întotdeauna

un poem

încarnat

un poem sfâșietor

despre fericire și moarte

despre blestemul lipsei de durabilitate

despre plâns

râsul ei și

finisarea pielii

(ca și cum ai explora cu degetele

o lumină nemaivăzută

o suprafață caldă de aur)

sunt

implozia clipei

momentul în care curgerea

îi stă în cumpănă

când grația ei de virgulă

segmentează proza vieții

când degetele mele de beduin

culeg soarele și polenul-mană

aud un cântec sfâșietor

despre fericire și moarte

un cântec surd

un cântec care nu aude

Lacrimă

sânul ei

are formă de lacrimă

încerc s-o beau

să pot să trec

deșertul zilei