Poeme franceze

Al nouăsprezecelea poem pentru tine

Visez doamna mea

Da, încă visez,

Visez că mă visezi,

Că amintirea parfumului meu

Te bulversează

Uneori

Visez doamna mea

Că pielea mea de vis îți dă fiori

Că suflarea din noapte desprinsă

De nimeni prinsă

Ca un văl îți acoperă veghea

Până când scapătă lumina zilei

Visez că bucuriile noastre sidefii de ieri

Iți răscolesc atmosfera de nostalgii

Locuită

Și fără voia ta te duce

Departe cu gândul

Spre locurile improbabile

Ale însingurării mele

Visez doamna mea

Da, visez că mă visezi

Cu zâmbetul pe buze

Cuibărit

Visez, da, visam

Salamandră

Această pasiune

Cea mai inutilă dintre toate

Interpretându-mă trebuie să treacă

prin niște scrieri Altminteri nu sunt

decât o rană

Adâncită în tăcere și de neînțeles

Îndârjită

După îndelungata experiență

De a menține zăvorul ultim ca barieră a nebuniei

Diferențierea regenerează

Contaminarea transferă dorința

Insemnând orice arbore cu cerneală simpatică

Piele, hârtie

Până să apară revigorarea

Mângâieri și scrieri deșarte îi dau ocol, o sfidează

Pentru ca în apropierea abisului

Metaforă și căsuță nebifată, fantasmă și eșec

Autonomia șopârlei să învingă cicatricea

Pe care ghearele și graficele o silabisesc în carnea trupurilor

Să jupoaie morfologia actuală a conductelor

Să reîntrupați virtualitățile vidului și ale absenței

Aerisind balonul molecular

Dându-i minimumul de ținută

Redresată

Cine o va afișa

Un pic mai mult

În tăvălugul relațiilor

Prin care se dezvăluie singularitatea

Involuntar scăpată de sub control

Contratimp în modul minor

In arcanele suple ale realului

Împăturit până la refuz

Să iubești

Fără titlu

De aceea îmi agonizează

Ambele capete

În extaz, depresie,

Abundență, lipsuri,

Exuberanță, deșert,

Nebunie de dragul nebuniei,

Împletind și desfăcând

Mișcarea pendulară armonios sincronizată

De aceea,

Din cauza aceleia care mă alungă în fiecare clipă, La doi

pași de intensitate,

De la furoare la ușurință,

De la necesitatea (aproape) goală și

Neliniștea sulfuroasă,

Obtuză,

La acul dorinței ce câștigă

Vorbește carnea

Până la înverșunare

Traducere din limba franceză: Denisa Crăciun

Jean-Philippe Testefort (născut în 1964, la Chaumont) este poet, profesor, doctor în filozofie și coordonator, la editura franceză „Unicitć”, al colecției „Imagination Critique”. Urmând o cale dublă, poetică și filozofică, Jean-Philippe a publicat până în prezent 21 de volume de poezie, dintre care 14 sub pseudonimul Florian Chantôme. Prin experimentarea unei scriiturii hibride el își propune să atingă starea de corporalitate deplină, completă, reconcilierea cu sine însuși, cu spațiul său vital și cu ființele care îl compun.

Denisa Crăciun (n. 1977) este poetă, traducătoare de poezie, membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Brașov) și cercetător asociat la Universitatea Clermont-Auvergne (Franța). Este doctor în literatură comparată cu o lucrarea ce tratează tehnica punerii în abis în opera romanescă a lui Umberto Eco (Universitatea Clermont-Auvergne, 2016). Este licenţiată în teologie şi literatură franceză (Universitatea din Craiova, 2004) şi absolventă a masterului „Littératures modernes et contemporaines” (Universitatea Clermont-Auvergne, 2007). A publicat trei volume de poezie în limba franceză: „Cennare è foccu di ogni vita” (2006), „La Fleur de figuier” (2022) și „Danse Lilith” (2023). În limba română are tot trei cărți de poezie: „Incipit vita nova” (2018), „Între sistolă și epistolă” (2021) și „Estera”, Editura (2022). A tradus și antologat două volume de poezie franceză: Salah Stétié – „L’Autre côté brûlé du Très pur/Cealaltă parte arsă a celui Prea pur” (antologie bilingvă de 151 de poeme, Editura „Timpul”, 2018) și Vénus Khoury-Ghata – „Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit/Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară” (antologie bilingvă de 101 de poeme, Editura „Timpul”, 2022). În 2023, a publicat volumul de poezie „Dies irae”, la Editura „Hertzog”, din Târgu Mureș.