Cartea „Shuggie Bain” scrisă de Douglas Stuart (2020), a fost publicată în anul 2022 la editura Pandora, colectia „Anansi Contemporan”, în traducerea Mihaelei Ghiță. Volumul de debut al scriitorului scoțian, câștigător al „Booker Prize 2020”, „British Book Awards: cea mai bună carte a anului” și finalist al „National Book Award”, este un roman extraordinar din multe puncte de vedere.
Povestea este cea a unui tânăr, pe nume Hugh, cunoscut drept Shuggie, după tatăl lui, poreclit la rândul său Shug. Acțiunea se desfășoară în anii '80 și începutul anilor '90, în Glasgow, într-o perioadă marcată de sărăcie și probleme sociale. Părinții lui Hugh nu sunt bogați. Shug este șofer de taxi, iar Agnes casnică, cu încă doi copii dintr-o căsătorie anterioară.
Este greu de spus dacă romanul este despre Shuggie, despre Agnes, sau, în fapt, despre alcoolism și dependentă. Poate că Shuggie este doar un pretext, pe care autorul îl introduce de la început (un băiat de 15 ani, în 1992, care lucrează la un supermarket), încheind tot cu acest personaj, timp în care povestea sare și se desfășoară pe mai multe linii temporale. Din 1992, ne întoarcem în anii ’80 și îl întâlnim pe Shuggie Bain, un băiat în vârstă de cinci ani, care trăiește într-un apartament modest din Sighthill, alături de bunicii săi, de părinți și de frații săi vitregi. Viața în familia Bain nu este deloc ușoară, deoarece tatăl lui Shuggie este în mare parte absent, ocupat cu munca de șofer de taxi și cu aventurile cu alte femei, iar mama sa, Agnes, o femeie frumoasă, dar nefericită, găsește alinare în consumul excesiv de alcool. Cei doi frați mai mari, Catherine și Leek lipsesc cât pot de mult de acasă, dar Shuggie este încă foarte legat de mama sa.
Alcoolismul lui Agnes, care fusese foarte iubită și răsfățată de părinți, reprezintă, de fapt, cel mai tulburător un aspect al poveștii. Dacă la început, aceasta se luptă cu dependența de alcool și aspiră la o viață mai bună, cu timpul, însă, propriile greșeli, delăsarea, relațiile nefericite și eșuate, alegerile proaste (una dintre ele fiind și faptul că își părăsește un soț iubitor pentru a se arunca în brațele fermecătorului, dar imoralului Shug) îi sporesc nefericirea și o duc pe drumul alcoolismului. Romanul ne dezvăluie cum acesta îi distruge treptat viața și relațiile, afectându-i în primul rând pe copiii, dar și pe cei din jurul său. Astfel, ajungem în culisele dependenței, cu toate detaliile sordide care o însoțesc și care o transformă pe Agnes dintr-o femeie frumoasă, cu multe calități, într-o persoană vulnerabilă și autodistructivă. Dependența o conduce într-un cerc vicios de suferință și izolare, iar romanul ne arată cum lupta ei cu alcoolul ajunge, treptat, centrul existenței sale.
Douglas Stuart abordează cu multă compasiune problema alcoolismului și a modului în care aceasta afectează nu doar individul, ci are un impact devastator asupra întregii familii și comunității. Agnes devine o victimă a propriilor alegeri, dar și a unui sistem social care nu oferă suficiente resurse și suport pentru a lupta împotriva acestui tip de dependență. Viața familiei Bain devine tot mai grea, odată cu decesul părinților lui Agnes, cu plecarea fiicei mai mari, precum și a căsătoriei și fugii ei în Africa de Sud. Femeia încearcă totuși să găsească o cale de ieșire participând la întâlnirile Alcoolicilor Anonimi și angajându-se la o benzinărie. Ea reușește astfel să se abțină o perioadă, doar pentru a recădea în ghearele alcoolului după ce îl întâlnește pe Eugene, un șofer de taxi care o încurajează să bea din nou, fără să înțeleagă riscul la care o supune.
Cu timpul, dependenta de alcool o consumă, iar comportamentul său devine imprevizibil și distructiv. Acest lucru creează un climat tensionat în familie, iar copiii, în special Shuggie, resimt acut impactul alcoolismului mamei lor. Ei sunt privați de îngrijire, deseori și de mâncare, deoarece Agnes este absorbită de propriile nevoi. Cu timpul, fiind abandonată de restul membrilor familiei, Shuggie devine singur responsabil pentru îngrijirea mamei sale, pierzându-și propria copilărie și absentând din ce în ce mai mult de la școală. Ca și în viața reală, după o vreme, Agnes nu mai poate lucra, banii din ajutorul social fiind cheltuiți pe băutură, ceea ce conduce, inevitabil, la lipsuri și greutăți suplimentare. Femeia pierde tot mai mult controlul asupra propriei vieți, de aici la abuzul fizic și sexual nemaifiind decât un pas. Cu toate că tentativele sale de sinucidere se înmulțesc, băiatul îi rămâne alături, îngrijind-o cu devotament, trăind în acest cerc vicios pe care numai vindecarea sau moartea lui Agnes l-ar putea sparge.
„Shuggie Bain” este un roman tulburător tocmai prin veridicitatea lui. Este brutal și sincer, iar ochiul autorului urmărește neclintit și redă, fără să înfrumusețeze, evenimentele din viața familiei Bain. Există multă vină în acest roman, dar nu toată provine din abuz sau din nepăsare, ci și din sentimente nobile, din altruism, din dragoste. Personajele fac greșeli, uneori pentru că iubesc, alteori greșind din ură sau egoism. Finalul este cumva previzibil, cu o concesie pe care autorul pare să o fi făcut modei actuale, însă asta nu scade prea mult din valoarea acestui roman extraordinar.
de Ana-Maria Negrilă
Comments