Fotografia de stradă (stradală) este un gen care surprinde viața de zi cu zi, în diverse locuri publice, cu precădere pe străzi, în piețe sau parcuri etc, în general zone urbane. Acest gen, întrucât se referă mai degrabă la subiect decât la cadru, nu se confundă cu fotografia de arhitectură, care se face parțial tot din stradă. Fiind vorba de instantanee, este mai puțin încorsetată de reguli, are darul de a scoate cotidianul și obișnuitul din banal și este relativ ușoară de practicat.
Instantaneele, fie că surprind întâmplător sau deliberat scene interesante, persoane sau grupuri în diverse acțiuni sau poziții fotogenice, fie că urmăresc anumite reacții sau evenimente, pot fi făcute atât cu acordul subiecților fotografiați cât și fără acest acord.
Totuși, fără a intra în detalii juridice, trebuie spus că fotografierea persoanelor în spațiul privat, este supusă unor reglementări. În spațiul public, deși regulile sunt mai permisive, trebuie să acordăm atenție unor minime reguli. Astfel, fotografierea unor persoane, captate în spațiul public, chiar dacă se află în desfășurarea unor activități private, este permisă, dacă sunt făcute cu bună credință și nu aduc atingere reputației, demnității și imaginii persoanei în cauză – chestiune discutabilă, cel puțin sub aspectul faptului generator al atingerii. Opinez că cel care săvârșește într-un loc public o faptă condamnabilă, chiar și numai din punct de vedere moral, este cel care aduce atingere propriei sale imagini și nu cel care îl fotografiază. Desigur, postmodernismul ne învață să considerăm fiecare persoană ca fiind posesoarea unei reputații, demnități și imagini.
De regulă se consideră că nu este adusă nicio atingere unei persoane, dacă nu ea reprezință subiectul central al fotografiei stradale. Altfel, ar fi necesar acordul său, mai ales dacă fotografia urmează să fie valorificată sau distribuită public.
Exista o vreme, când GDPR nu exista nici măcar în povești. Pe atunci, încă mai puteai face fotografii stradale (street photography), fără să fii bănuit că ai fi vreun pervers sau că ai vrea să răpești copiii ca să-i vinzi, ori să îi pui la muncă forțată, cerșit sau și mai rău, să le furi identitatea, deși aproape nimeni nu știe ce înseamnă asta, de fapt. Oamenii îți zâmbeau și îți făceau cu mâna, instantaneele fiind nu doar frumoase, ci și calde. Apoi, ne-am „destupat” sub capacul și apăsarea traiul dus la final de ev postmodern (Doamne, oare ce urmează!?) și am început să ne protejăm imaginea, mai degrabă decât sănătatea și viața. Pentru că nimănui nu îi este jenă să sprijine pereții clădirilor și să fie văzut de toată lumea, bine îmbibat cu licori bahice, însă iritarea devine maximă de îndată ce apare într-o fotografie absolut decentă, surprins la plimbare, pe o stradă, alături de zeci de alți trecători.
Vă propun câteva cadre din vremuri normale, surprinse în Piața Sfatului, din Brașov.
de Eugen Gomboș