Triptic

***

uneori cred că sunt

ultimul cultivator de muștar

temător că și sezonul acesta

va fi compromis de viață

mi-e frică

că nu-mi vor ajunge

nici mâinile și nici suferința

să renasc îmbrățișarea tatălui

sărutul de pe frunte al mamei

surâsul ucis al primului meu copil

(adoptat de Dumnezeu)

cum voi putea îmbrățișa

neliniștile fratelui

ori trădarea iubitelor mele?

toate se vor topi în uitarea lumii

mai înainte să devin și eu

un nume pe-o cruce

de parcă în agonia mea

aș putea vreodată din lut

să renasc odată

cu toate amintirile neterminate

aliniate dinaintea Domnului

***

nu știu de ce trecătorii prin mine

se opresc deseori înlăuntrul meu

și se fac comozi (fără să ceară voie)

unii pocnesc chiar din degete grăbiți

de parcă au ieșit la plimbare

prin bodegile ieftine din mahala

iar eu sunt chelnerul de tură

vor să îi servesc cu serotonină

și covrigi livrați de câini vagabonzi

unii vor dopamină gratis

ori fericiri colorate de import

ei cred că au ajuns în raiul proștilor

iar eu sunt angajatul eternității lor viagere

de unii mi se face chiar milă

când îi văd adormiți (cu capul pe masă)

turmentați de iluzii

îmi pare rău e ora închiderii

sufletul meu e în renovare

***

pe sânul tău

un fluture roșu

plângea vara

(Chopin te ținea de inimă)

oamenii lui Dali

îți smulgeau timpul din oase

gara mea (dintre vieți)

mirosea a catran proaspăt

moartea trebuia să sosească

o viață era în travaliu

tu îmi făceai bezele

dintr-o eternitate renovată

de Adrian Păpăruz

Adrian Păpăruz (n. la 10 aprilie 1968, la Zărneşti) este poet. A publicat până acum 12 volume de poezie și una de proză („Cum s-a născut Dumnezeu”, 2017). Cel mai recent volum al său este cartea de poezie „Anacronic” (2024). Este un autor foarte activ care a strâns până acum 20 de premii literare la diferite festivaluri din țară. În 2016, de pildă, a câștigat Marele Premiu la festivalul de poezie „Andrei Muresanu”, Brașov, ediția a XIII-a.