top of page

7 poeme


Amor fati


Să te îmbraci în frumusețea dimineții

îți place cuvântul ce înlătură ceața

pe drumul spre El să-l rostești


dar singur ești singurul

foc în noapte și nu reușești să reții visele

sub pielea de om șerpuiește un sânge

ce negreșit o să sară pe cal

și în ritmurile naturii o să dispară



Deus Deus meus


Pe malul fluviilor din Babilon

ședeam și plângeam


Doamne Domnul meu

ne pierdusem harpele

într-o mare tristețe

și gurile

nu mai aveau cum să zămislească

strigătul


numele ți-l rotesc pe toate fețele

închis în mine zi și noapte

sporește o iubire interzisă

sălciilor de la capătul lumii



Și mai sus


Un foc în noapte

unitar și multiplu

mi-ai dăruit

două iubiri


două anotimpuri

într-unul mi-am tăiat inima

și-am aruncat-o câinilor din lanț

iar în celălalt alături de Simorg

am zburat pe muntele Qaf


și mai sus

printre fulgere

tu erai

fără ochi

te-am privit

fără gură ți-am zis

te iubesc cu două iubiri



Capcană fără ieșire

Mi-ar fi plăcut

să împart cu Tine

naramza unei alte zile


dar nu Te-ai arătat nici azi

în deșertul inimii

stalactite

însângerează păsările

în delirul îmbrățișării

din somnul fără vise

pe o carte poștală cad

între timbrul albastru și rândurile

scrise de o nevăzută mână:


Mi-ar fi plăcut să împart cu Tine naramza unei alte zile...



Previziuni


Anul iepurelui de apă

nopți și zile nu va avea

înlocuite-s deja de petale

sunătoare sub atingerea degetelor Tale

cuvintele din cupe

mai adânci decât mările

sorbite vor fi spre slava Ta noi

toți copacii dumbrăvii vom dănțui

în poeme

Te vei materializa

exaltare

pe foița de aur a feței albine vor roi

cu mierea tăcerii și iubire

Te vom hrăni



Ut pictura...


În adâncimea nopții

te zbați Șarpe

bolnav de iubire

pentru Îmblânzitorul

mai prețios decât viața

cântecul Său ți-a turnat în trup

soare Ochiul Său apă ce sapă

trepte abisale

le urci și le cobori

cu înfrigurarea căutătorului de comori

privești picturile rupestre

nu mai știi și nici nu mai contează

cine iubește pe cine



Între unsprezece și o sută unsprezece


Între unsprezece

și o sută unsprezece

teascuri ale auzului

ciorchini de cuvinte

nu cer nimănui

așadar nu-mi cereți nici voi


numai Lui pot să-i fiu

vas al gândurilor ce ard

smarald pentru cerul ochilor

dor al stâncilor de mare


între mine și Soare

stăruitor un eu sunt

e mai chinuitor decât

orice tortură din Infern



Denisa Crăciun (n. 1977) este poetă, traducătoare de poezie, membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Brașov) și cercetător asociat la Universitatea Clermont-Auvergne (Franța). Este doctor în literatură comparată cu o lucrarea ce tratează tehnica punerii în abis în opera romanescă a lui Umberto Eco (Universitatea Clermont-Auvergne, 2016). Este licenţiată în teologie şi literatură franceză (Universitatea din Craiova, 2004) şi absolventă a masterului „Littératures modernes et contemporaines” (Universitatea Clermont-Auvergne, 2007). A publicat trei volume de poezie în limba franceză: „Cennare è foccu di ogni vita” (2006), „La Fleur de figuier” (2022) și „Danse Lilith” (2023). În limba română are tot trei cărți de poezie: „Incipit vita nova” (2018), „Între sistolă și epistolă” (2021) și „Estera”, Editura (2022). A tradus și antologat două volume de poezie franceză: Salah Stétié – „L’Autre côté brûlé du Très pur/Cealaltă parte arsă a celui Prea pur” (antologie bilingvă de 151 de poeme, Editura „Timpul”, 2018) și Vénus Khoury-Ghata – „Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit/Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară” (antologie bilingvă de 101 de poeme, Editura „Timpul”, 2022). Are în curs de publicare cartea de poezie „Dies irae”, la Editura „Creator” din Brașov.



148 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

SEQUENTIAE

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page