top of page

Colinde

Actualizată în: 8 mar.

Din volumul „Colinde și daruri de veghe” ce urmează să apară la editura „Spandugino”.

























Vino, Doamne

 

Vino, Doamne, pe la noi,

Că de când n‑ai mai trecut,

Lumea largă s‑a‑ngustat,

Drumurile s‑au cusut.

Dacă nu poţi să ajungi,

Lasă‑ne pe cineva

Să ne‑nveţe cum s‑o luăm

Să ieşim în calea Ta,

Că suntem ai nimănui,

Fără Tine, pân‑atunci.

 

Adiere

 

E plin de frunze cerul meu,

Cu stele pâlpâind sub ramuri,

De‑aceea‑n noapte, când mă rog,

Un val de foşnete‑mi răspunde.

O adiere de departe

Mi se apropie de obraz

Şi o iubire fără nume

Vine ca ploaia din înalt.

Ce se aude nu sunt şoapte

Bătând în suflet ca‑ntr‑un geam,

Ci picături de îngeri care

Îl răspândesc pe Dumnezeu.

 

Visând la Tine

 

Nu, niciodată nu sunt eu:

De câte ori m‑aplec pe unde,

Ceva din Tine îmi răspunde,

Înveşmântat în chipul meu.

Da, mă uitam pierdută‑n ape,

Visând la Tine, şi‑ai venit,

Înfăşurat în infinit,

Şi mi Te‑ai strecurat sub pleoape.

Ce văd cu ochii Tăi, acum,

Numai lumina poate spune,

Când se preface‑n rugăciune,

Lăsând cuvintele pe drum.

 

Din câte zile vin

 

Din câte zile vin, pe cea de azi

Aş vrea s‑o pot trăi la infinit,

Când mintea îşi răsfiră în văzduh

Acelaşi gând în stoluri lungi de nori,

Când pomii se ridică, luaţi de vânt,

Ca nişte îngeri verzi, abia foşnind.

E‑n aer o plutire de mari veşti,

Care mă iau încet de la pământ

Şi mă deschid deodată ca un cer.

 

Prin geamurile sparte

 

Când am pătruns, pe la amiază,

În catedrala părăsită,

Intra prin geamurile sparte

O forfotă de păsări albe:

Se răspândeau furând în aer

Statui şi chipuri din icoane,

Coloanele băteau din aripi,

Se unduiau în fâlfâire,

Se preschimbau în stol de şoapte

Şi rămâneau în aşteptare,

Lăsând zidirea să‑şi ia zborul.


de Monica Pillat

23 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

SEQUENTIAE

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page