5 poeme de Ghjacumu Thiers
Hipofiza
Nu o duceam noi bine pe vremea
când eram pietre stivuite în ziduri,
unde de râuri
și cel mai adesea jivine?
Dar a scăpat aia,
blestemata,
e trează și slobodă
și ramurile, lungindu-se, ni se subțiază
și la iveală ies mână
și cap de înălțat
deasupra nenorocirii ce a dat peste noi.
Ducă-se pe pustii
da, ea, hipofiza,
dar și cine-a făcut-o!
Chiar în punctul
Pune-te
chiar în punctul
unde fără sfială
soarele sărută vremelnicia.
Pierde cine nu vrea
să se oprească.
Nu
Nu, nu voi deschide
scrisoarea lăsată
în buzunarul hainei
în hol, la intrare,
în care explici
că ai plecat
doar pentru că
te-a chemat
cel
ce știe să îți rostească
numele cu vocea potrivită
Amărăciune
Uite-le
merele mălăiețe
așa cum îmi plac mie.
Dinți uscățivi înfigi
în rana albă.
Pulpa ce li se pârguie
de amintiri e înțesată.
Am acea amărăciune
a lucrurilor care nu sunt moarte
ci doar dispărute
dar du-te să afli
dacă au și ele un trecut al lor
Eu nu știu ce să zic
cu amărăciunea asta a gurii
Urme
Vena
zgaiba rănii
cusătura încălțării ce strânge
fusul piciorului
și privirea
poteca o urmează
poticnindu-se
la fiecare palpitație
a vremii atât de senină,
dar tânguitoare la durere
sub pleoape
un popas
cu ulcioare sleite așteptând
în ger
vremea ce frige
la nămiezi
Traducere și prezentare: Denisa Crăciun
Ghjacumu Thiers este fondator al Centrului Cultural al Universității din Corsica, profesor emerit, romancier, dramaturg, poet, traducător, Ghjacumu Thiers s-a născut în 1945 la Bastia. Este cel mai complex scriitor dintre reprezentanții mișcarii culturale din anii 1970, numită „Riacquistu” sau „Inghjennatura” (termen, preferat de Ghjacumu Thiers, care înseamnă reînsușire, reluare în posesie, a limbii și identității corsicane). Trei dintre cărțile sale au fost traduse în limba română: romanul „Parfum de glicine” (tradus de Dana Marina Dumitriu și prefațat de Florea Firan, Editura „Macedonski”, Craiova, 1996), piesa de teatru „Memoria di l’acqua”/„Memoria apei” (ediție bilingvă, traducere în limba română de Dana Marina Dumitriu, Editura „Aius”, Craiova, 2004) și volumul de poezie „In e dite” (trad. Maria Aldea, Editura „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2008). Volume de poezie: „L’Arretta bianca” (Editura „Albiana”, Ajaccio, 2006), „In e dite” (Ed. „Albiana”, 2007), „Passa è veni„ (Ed. „Albiana”, 2010).
Denisa Crăciun (n. 1977) este poetă, traducătoare de poezie, membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Brașov) și cercetător asociat la Universitatea Clermont-Auvergne (Franța). Este doctor în literatură comparată cu o lucrarea ce tratează tehnica punerii în abis în opera romanescă a lui Umberto Eco (Universitatea Clermont-Auvergne, 2016). Este licenţiată în teologie şi literatură franceză (Universitatea din Craiova, 2004) şi absolventă a masterului „Littératures modernes et contemporaines” (Universitatea Clermont-Auvergne, 2007). A publicat trei volume de poezie în limba franceză: „Cennare è foccu di ogni vita” (2006), „La Fleur de figuier” (2022) și „Danse Lilith” (2023). În limba română are tot trei cărți de poezie: „Incipit vita nova” (2018), „Între sistolă și epistolă” (2021) și „Estera”, Editura (2022). A tradus și antologat două volume de poezie franceză: Salah Stétié – „L’Autre côté brûlé du Très pur/Cealaltă parte arsă a celui Prea pur” (antologie bilingvă de 151 de poeme, Editura „Timpul”, 2018) și Vénus Khoury-Ghata – „Allumer sa lampe vole un morceau à la nuit/Aprinzi lampa și o bucată de noapte zboară” (antologie bilingvă de 101 de poeme, Editura „Timpul”, 2022). Are în curs de publicare cartea de poezie „Dies irae”, la Editura „Creator” din Brașov.
Σχόλια