
naivă
urmăream răsăritul cârduri
de pescăruși încercuiseră locul
de unde avea să țâșnească
marele gălbenuș lumina
desena de jur-împrejurul
(n)oului neînceput cea mai
spectaculoasă coadă de pasăre
închipuită de ochiul omului vreodată
totul se întâmpla cu viteza fericirii
frumos repede sufocant iată-l sparge
orizontul iată-l își arată rotunjimea
iată marea începe să sângereze
pescărușii se-mprăștie încă o clipă
iată-l cum sare se desprinde de corpul
mamei care nici mamă nu-i este
iar eu caut înnebunită cuvintele
să prind în plasa lor acest moment
care nu se va mai repeta nici
în cer nici pe pământ
vai e cu totul chel de ce este
chel aud o voce de copil și
vraja piere sau se înalță
în funcție de urmăritor
urmăream răsăritul de după
gratiile unui vis iar tu
mă numeai naivă
orașul
pășesc pe străzile pline
de cuie de pietre
și cioburi
geamuri sparte din ură
oglinzi sparte de nefericire
pocale sparte din gelozie
farfurii sparte de durere
se înalță mormane în locul
blocurilor în care „a fost
odată ca niciodată
o lume”
pășesc pe tocuri pe străzile
pline de gropi crăpături și
capcane mii de ciocănele
încearcă să-mi rupă
ritmul viu al pașilor
mă opresc
la verde semaforul
și-a pierdut roșul accidentele
curg șiroaie câinii caută
poliția rutieră
să-i apere
cineva sare cu bâta
bate bate într-un cățel
până la capăt
nu mai pășesc prin lume
lume nu e oamenii
și-au aruncat fețele
în tomberoane
o masă cleioasă
de oameni inundă
orașul
ce o fi rămas
în inimile lor
pășesc în gol
mersul meu e
urma piciorului
de vers
abstractă
cad în sus infinitul
mă prinde mă aruncă
în gol
ca pe o minge
apoi din nou în trup
fotbalul n-a fost
dintotdeauna un joc
frumos
nici mingile
atât de rezistente
uneori fiica mă întreabă
mamă
cât de sigură este
lumea în care trăim
ea vrea un răspuns
concret iar eu caut
cu disperare un punct
de sprijin în gândirea mea
abstractă
mi-am zis să tac
deșertăciune
am zis și cubul
s-a dat de-a rostogolul
până s-a prefăcut
în sferă
nedreptate
am zis și dreptatea
a sărit arsă de la fundul
mării ca să plouă
ciobănește peste
pustiu
nebunie
am zis și bunul simț
s-a simțit îndată
cu musca pe
căciulă
mi-am zis
să tac
și toate s-au răstit
la mine pentru
că numai tăcând
le lipseam de
forță
nu mi-am mai zis
nimic și
m-au lăsat
în pace
lumi uitate
într-o lume înnebunită
e greu să fii
scriitor adevărat
unii se vor simți vizați
alții lezați ceilalți
ignorați
vor crede mereu că
le atingi credința neamul
pielea adâncul sufletului
când tu de fapt
nu faci nimic altceva
decât să-ți fluturi
propriul suflet
ca pe o pânză albă
ca pe o insomnie
ca pe o grijă istovitoare
pentru toți viii și morții
care te-au ales
să-i ferești de
lumile lor
uitate
Radmila Popovici s-a născut pe 31 august 1972, în satul Florițoaia Veche, raionul Ungheni, Republica Moldova. Este poetă, scriitoare, textieră, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2010) și din România (2015). Și-a făcut studiile la Școala Pedagogică din orașul Călărași, după care a urmat Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău, pe care a absolvit-o în 1996. A publicat următoarele volume de poezie: „Mi-s” (2008, Premiul USM pentru debut), „101 poeme” (2011), „EvAdam” (2012, Premiul USM pentru poezie), „A(l)ta” (2013), „Intimatum” (2014, Premiul Salonului Internațional de carte, volum tradus și în limba franceză), „Unicat” (2015, Premiul Salonului Internațional de carte, volum tradus în franceză și în italiană), „Urâta” (2016, volum tradus și în franceză), „Apa care își bea mâinile” (2018, volum tradus și în limba franceză), „Vene și artere” (2020, cu ilustrații de Teodor Buzu, Premiul special „Detectiv literar” în cadrul Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția 33-a), „PoEsențe” (2021, cu ilustrații de Lică Sainciuc), „Fără escale” (2022, poeme în proză, cu ilustrații de Teodor Buzu) și „n ceruri odată” (2022, cu ilustrații de Teodor Buzu). În 2017, Radmila Popovici a realizat volumul de interviuri „Reconstituiri cu Ileana Popovici”, mătușa ei, iar, în 2019, scriitorul Christian W. Schenk a publicat în limba germană cartea „Geronnene wege” (Cărări închegate), o selecție de poeme din volumele „Unicat” și „Urâta”. Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii care au devenit populare în Republica Moldova și în România, precum și pentru spectacole de muzică și teatru. A tradus și a adaptat, din limba rusă în limba română, textele cântate ale operetei „Liliacul”de Johann Strauss (pentru Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău, 2013) și pe cele din spectacolul muzical pentru copii „Reparatorii” (2015). În anul 2016 a debutat în calitate de actor cu rolul mamei lui Charles Bovary în spectacolul „Madame Bovary” (regizor Daniela Burlaca) și, până în 2020, a făcut parte din trupa de actori a Teatrului „Geneza Art”. În anul 2022, la a zecea ediție a premiilor Ministerului Culturii (din Republica Moldova), Radmila Popovici a primit Premiul Constantin Stere în domeniul literaturii, iar, în luna noiembrie a aceluiași an, pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a fost prezentat un spectacol muzical-poetic aniversar de anvergură, cu genericul „La început a fost liniștea”, pe versurile Radmilei Popovici.
コメント