top of page

5 Poeme














naivă


urmăream răsăritul cârduri

de pescăruși încercuiseră locul

de unde avea să țâșnească

marele gălbenuș lumina

desena de jur-împrejurul

(n)oului neînceput cea mai

spectaculoasă coadă de pasăre

închipuită de ochiul omului vreodată


totul se întâmpla cu viteza fericirii

frumos repede sufocant iată-l sparge

orizontul iată-l își arată rotunjimea

iată marea începe să sângereze

pescărușii se-mprăștie încă o clipă

iată-l cum sare se desprinde de corpul

mamei care nici mamă nu-i este

iar eu caut înnebunită cuvintele

să prind în plasa lor acest moment

care nu se va mai repeta nici

în cer nici pe pământ


vai e cu totul chel de ce este

chel aud o voce de copil și

vraja piere sau se înalță

în funcție de urmăritor


urmăream răsăritul de după

gratiile unui vis iar tu

mă numeai naivă



orașul


pășesc pe străzile pline

de cuie de pietre

și cioburi


geamuri sparte din ură

oglinzi sparte de nefericire

pocale sparte din gelozie

farfurii sparte de durere

se înalță mormane în locul

blocurilor în care „a fost

odată ca niciodată

o lume”


pășesc pe tocuri pe străzile

pline de gropi crăpături și

capcane mii de ciocănele

încearcă să-mi rupă

ritmul viu al pașilor


mă opresc

la verde semaforul

și-a pierdut roșul accidentele

curg șiroaie câinii caută

poliția rutieră

să-i apere


cineva sare cu bâta

bate bate într-un cățel

până la capăt


nu mai pășesc prin lume

lume nu e oamenii

și-au aruncat fețele

în tomberoane


o masă cleioasă

de oameni inundă

orașul


ce o fi rămas

în inimile lor


pășesc în gol

mersul meu e

urma piciorului

de vers



abstractă


cad în sus infinitul

mă prinde mă aruncă

în gol

ca pe o minge

apoi din nou în trup


fotbalul n-a fost

dintotdeauna un joc

frumos

nici mingile

atât de rezistente


uneori fiica mă întreabă

mamă

cât de sigură este

lumea în care trăim


ea vrea un răspuns

concret iar eu caut

cu disperare un punct

de sprijin în gândirea mea

abstractă



mi-am zis să tac


deșertăciune

am zis și cubul

s-a dat de-a rostogolul

până s-a prefăcut

în sferă


nedreptate

am zis și dreptatea

a sărit arsă de la fundul

mării ca să plouă

ciobănește peste

pustiu


nebunie

am zis și bunul simț

s-a simțit îndată

cu musca pe

căciulă


mi-am zis

să tac

și toate s-au răstit

la mine pentru

că numai tăcând

le lipseam de

forță


nu mi-am mai zis

nimic și

m-au lăsat

în pace



lumi uitate


într-o lume înnebunită

e greu să fii

scriitor adevărat

unii se vor simți vizați

alții lezați ceilalți

ignorați


vor crede mereu că

le atingi credința neamul

pielea adâncul sufletului


când tu de fapt

nu faci nimic altceva

decât să-ți fluturi

propriul suflet


ca pe o pânză albă

ca pe o insomnie


ca pe o grijă istovitoare

pentru toți viii și morții

care te-au ales

să-i ferești de

lumile lor

uitate


Radmila Popovici s-a născut pe 31 august 1972, în satul Florițoaia Veche, raionul Ungheni, Republica Moldova. Este poetă, scriitoare, textieră, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2010) și din România (2015). Și-a făcut studiile la Școala Pedagogică din orașul Călărași, după care a urmat Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău, pe care a absolvit-o în 1996. A publicat următoarele volume de poezie: „Mi-s” (2008, Premiul USM pentru debut), „101 poeme” (2011), „EvAdam” (2012, Premiul USM pentru poezie), „A(l)ta” (2013), „Intimatum” (2014, Premiul Salonului Internațional de carte, volum tradus și în limba franceză), „Unicat” (2015, Premiul Salonului Internațional de carte, volum tradus în franceză și în italiană), „Urâta” (2016, volum tradus și în franceză), „Apa care își bea mâinile” (2018, volum tradus și în limba franceză), „Vene și artere” (2020, cu ilustrații de Teodor Buzu, Premiul special „Detectiv literar” în cadrul Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”, ediția 33-a), „PoEsențe” (2021, cu ilustrații de Lică Sainciuc), „Fără escale” (2022, poeme în proză, cu ilustrații de Teodor Buzu) și „n ceruri odată” (2022, cu ilustrații de Teodor Buzu). În 2017, Radmila Popovici a realizat volumul de interviuri „Reconstituiri cu Ileana Popovici”, mătușa ei, iar, în 2019, scriitorul Christian W. Schenk a publicat în limba germană cartea „Geronnene wege” (Cărări închegate), o selecție de poeme din volumele „Unicat” și „Urâta”. Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii care au devenit populare în Republica Moldova și în România, precum și pentru spectacole de muzică și teatru. A tradus și a adaptat, din limba rusă în limba română, textele cântate ale operetei „Liliacul”de Johann Strauss (pentru Teatrul Național de Operă și Balet din Chișinău, 2013) și pe cele din spectacolul muzical pentru copii „Reparatorii” (2015). În anul 2016 a debutat în calitate de actor cu rolul mamei lui Charles Bovary în spectacolul „Madame Bovary” (regizor Daniela Burlaca) și, până în 2020, a făcut parte din trupa de actori a Teatrului „Geneza Art”. În anul 2022, la a zecea ediție a premiilor Ministerului Culturii (din Republica Moldova), Radmila Popovici a primit Premiul Constantin Stere în domeniul literaturii, iar, în luna noiembrie a aceluiași an, pe scena Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, a fost prezentat un spectacol muzical-poetic aniversar de anvergură, cu genericul „La început a fost liniștea”, pe versurile Radmilei Popovici.


107 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

SEQUENTIAE

Comments

Rated 0 out of 5 stars.
No ratings yet

Add a rating
bottom of page